Inainte de Elysium – Proiectul de exoschelet al GE din anii 1960

Cu o jumatate de secol inainte ca un sistem asemanator sa stea la baza blockbuster-ului „Elysium”, care ruleaza in aceasta perioada in cinematografe, GE l-a denumit „Programul de augmentare a omului”. Scheletul mecanic real, actionat electric, ajungea pana la umar, avea clesti grosolani in loc de maini si promitea sa „inzestreze omul cu puterea unui urias.” Insa, desi a fost sponsorizat de Agentia de proiecte de cercetare avansata a Armatei SUA (o versiune mai veche a agentiei DARPA), aparatul nu avea deloc un statut confidential – a jucat un rol important in filmul „Raportul stiintific” realizat de GE pentru publicul larg in 1966.

Incercarea de a realiza ceea ce un articol din Schenectady Gazette din 1969 a numit, citand un reprezentat oficial, „un mariaj intim” intre om si aparat, a fost o obsesie a domeniului stiintifico-fantastic – de la Elysium la filmul Aliens al lui James Cameron si la H.G. Wells. In anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, GE a inceput sa dezvolte Sistemele de aparate antropomorfe cibernetice (Cybernetic Anthropomorphous Machine Systems – CAMS) care puteau „simula si amplifica” miscarile unui operator, oferind totodata feedback dinspre aparat la operator.

Cooperarea cu Armata la „Augmentarea omului” a inceput in 1961 si in scurt timp a primit denumirea mai atragatoare de „Hardiman.” Obiectivul proiectului: crearea unui costum care sa poata imita miscarile naturale ale utilizatorului si sa ii permita sa ridice pana la 680 kg – greutatea care coincidea chiar cu cea a costumului in sine.

Armata si GE au estimat ca dispozitivul ar fi ideal pentru activitati precum incarcarea bombelor. Acesta a fost dezvoltat in paralel cu un dispozitiv de la GE denumit „Camionul ambulant” un aparat cu patru picioare, controlat de om, care seamana cu vehiculele AT-AT din Razboiul Stelelor, Imperiul contraataca.

Hardiman nu a intrat niciodata in productie din cauza problemelor legate de dimensiunea sa, greutate, instabilitate si alimentarea cu energie. Insa o parte din tehnologia CAMS a anilor 1960 folosita la proiectarea lui mai exista si astazi, sub forma manipulatorului industrial Man-Mate.

Western Space and Marine, infiintata de un inginer GE care a lucrat la linia Man-Mate in anii 1970, a cumparat drepturile asupra tehnologiei respective si a continuat sa o dezvolte. In prezent, un brat robotic gigant, care foloseste force-feedback pentru a permite operatorului sa ridice greutati de pana la 4.535 kg, se foloseste in sudura si topitorii.

Se va transforma vreodata un exoschelet uman practic in realitate? Sau poate un nou progres va inlocui nevoia unei inventii? De exemplu, poate ca roboti precum Big Dog de la Boston Dynamics (care seamana cu Camionul ambulant al GE de acum 60 de ani) si ATLAS, unul dintre cei mai avansati roboti umanoizi, ne vor scuti intr-o buna zi de toate activitatile grele.

Reprezentarea timpurie a unui exoschelet care facea parte din Programul de augmentare a omului dezvoltat de GE

Reprezentarea timpurie a unui exoschelet care facea parte din Programul de augmentare a omului dezvoltat de GE

Comentarile sunt inchise